Cum afectează tartrul gingiile și dinții?
Tartrul dentar, cunoscut și sub numele de calcul dentar, este un depozit mineralizat care se formează pe suprafața dinților și a gingiilor atunci când placa bacteriană nu este îndepărtată corect prin periaj și folosirea aței dentare. Deși nu provoacă durere imediată, acumularea de tartru are efecte negative semnificative: de la gingii inflamate și respirație neplăcută, până la gingivită și pierderea dinților în cazurile avansate.
Îndepărtarea depozitelor de tartru în timpul unei ședințe regulate de detartraj este cheia pentru menținerea sănătății gingiilor și prevenirea bolilor parodontale.
Ce se întâmplă în cavitatea orală atunci când se formează tartru?
Formarea tartrului dentar începe cu apariția plăcii bacteriene – un strat subțire compus din bacterii și salivă, care se depune zilnic pe suprafața dinților. Dacă placa nu este îndepărtată prin periaj și folosirea aței dentare, ea se mineralizează și se transformă în depozite dure, imposibil de eliminat de către pacient.
Există două tipuri principale de tartru:
- Tartrul supra-gingival – de culoare alb-gălbuie, vizibil deasupra gingiei;
- Tartrul subgingival – de culoare maronie sau negricioasă, depus sub linia gingivală, mult mai greu de observat și de îndepărtat.
Zonele în care tartrul se acumulează cel mai frecvent sunt:
- suprafața internă a incisivilor inferiori;
- suprafața externă a molarilor superiori;
- spațiile interdentare și marginea gingiilor.
Ritmul de depunere a tartrului este influențat de mai mulți factori: localizarea dintelui, fluxul și pH-ul salivar, tipul de alimentație (alimente moi sau dure, bogate în calciu și glucide), dar și particularitățile fiecărui pacient.
Cum sunt dinții afectati de tartru dentar
Prezența tartrului transformă cavitatea orală într-un mediu ideal pentru bacterii. Acestea se hrănesc cu zaharurile din alimentație și produc acizi care atacă smalțul, ducând la apariția cariilor inclusiv la nivelul rădăcinii sau subgingival.
Efectele directe asupra dinților includ:
- eroziunea smalțului și sensibilitate dentară;
- respirație urât mirositoare (halitoză persistentă);
- pete și colorări rezistente pe suprafața dintelui.
În stadiile avansate, tartrul subgingival afectează și osul alveolar, compromițând stabilitatea dintelui și crescând riscul de pierdere dentară.
Impactul tartrului asupra gingiilor
Gingivita este prima afecțiune cauzată de acumularea de tartru și reprezintă un semnal de alarmă. Se manifestă prin gingii inflamate, roșeață, sensibilitate și sângerare, în special în timpul periajului. Dacă este tratată la timp, gingivita este reversibilă, însă în lipsa tratamentului evoluează către forme mai grave.
„Gingivita este forma inițială a bolii parodontale și se caracterizează prin inflamația gingiilor, sensibilitate și sângerare la periaj. Dacă nu este tratată, aceasta poate progresa spre boli parodontale mai grave.”, atenționează Dr. Stănescu.
În cazurile avansate, tartrul favorizează apariția parodontitei – o infecție cronică a țesuturilor de susținere ale dintelui (gingie, ligamentul parodontal și osul alveolar). Aceasta apare, de regulă, ca o consecință a gingivitei netratate și duce în timp la pierdere osoasă, mobilitatea dinților și, eventual, la pierderea lor.
Efectul este cumulativ: cu cât tartrul rămâne mai mult timp pe dinți, cu atât inflamația gingivală se accentuează, iar procesul distructiv se agravează, compromițând nu doar gingiile, ci și întreaga stabilitate a dinților. Nu întâmplător, parodontita este denumită și „boala dinților sănătoși”, pentru că de cele mai multe ori dinții nu sunt cariați, dar se pierd din cauza distrugerii țesuturilor de susținere.