Diferența dintre gingivită și parodontoză
Gingivita vs. Parodontoza: O comparație detaliată
În lumea sănătății orale, termenii „gingivită" și „parodontoză" (sau parodontită) sunt adesea folosiți interschimbabil, dar reprezintă etape distincte și cu implicații foarte diferite ale bolii parodontale. Înțelegerea diferenței dintre aceste două afecțiuni este crucială, deoarece gingivita este, în esență, un semnal de alarmă pe care îl puteți inversa, în timp ce parodontoza marchează o deteriorare ireversibilă, necesitând intervenții mai complexe. Cunoașterea simptomelor specifice fiecăreia vă poate ghida spre acțiune rapidă și eficientă.
De la gingivită la instalarea bolii parodontale. Puncte cheie de diferențiere
Distincția fundamentală între gingivită și parodontoză constă în extinderea inflamației și prezența sau absența pierderii osoase și a atașamentului dentar.
Gingivita:
- Reprezintă stadiul incipient al bolii parodontale, o inflamație limitată strict la nivelul gingiei (țesutul moale din jurul dintelui).
- Este cauzată aproape exclusiv de acumularea de placă bacteriană și tartru.
- Reversibilitate: Este complet reversibilă printr-o igienă orală riguroasă și ședințe de profilaxie (Airflow și detartraj cu ultrasunete).
- Pierdere osoasă/atașament: Nu există nicio distrugere a osului sau a ligamentului parodontal în acest stadiu.
- Simptome: Gingii roșii, umflate, sensibile și care sângerează ușor la periaj sau la folosirea aței dentare.
Parodontoza (parodontita):
- Este o infecție inflamatorie care trece de nivelul gingiei și afectează ligamentul parodontal și osul alveolar care susține dintele.
- Este o afecțiune cronică în care distrucția țesuturilor de susținere este, în mare parte, ireversibilă.
- Reversibilitate: Deși progresia poate fi oprită și controlată, țesuturile pierdute (în special osul) nu se pot regenera spontan.
- Pierdere osoasă/atașament: Semnul definitoriu este pierderea osoasă și a atașamentului clinic. Inflamația persistentă și răspunsul imunitar al organismului duc la resorbția osului care ancorează dintele, creând „pungi parodontale".
- Simptome avansate: Mobilitate crescută a dinților, retracție gingivală, modificări în poziția dinților și, în cele din urmă, la pierderea dintelui dacă nu este tratată.
Nu orice gingivită progresează în parodontoză. Factorii care determină această tranziție includ predispoziția genetică a individului, un răspuns imunitar disfuncțional, prezența unor bacterii patogene specifice și factori de risc agravanți precum fumatul sau diabetul necontrolat.